În miturile vechi, trei surori țeseau destinul fiecărui om. Una torcea firul, una îl măsura, una îl tăia. Trei linii pe care nu le-ai ales: unde te-ai născut, ce ți s-a dat, ce ți s-a luat. Pandantivul le poartă pe toate trei — drepte, paralele, tăcute.
Iar peste ele, într-un unghi pe care nicio soartă nu l-a hotărât, trece al patrulea fir: cel pe care îl torci tu, din fiecare decizie pe care ceilalți n-o văd. O singură piatră stă acolo unde el taie liniile primite — exact în punctul în care se ia o hotărâre.
Romanii spuneau destino — a lega strâns. Dar aceleași mâini care leagă pot și țese: texere, rădăcina cuvintelor text și textil. Viața ta nu e o sentință primită; e o țesătură încă pe război. Axis Animae — axa sufletului — e amintirea pe care o porți în mijlocul pieptului.
Sigiliul e gravat IV la bază, finisat oglindă în aur de 18 karate peste oțel chirurgical, făcut pentru permanență: apă, efort, timp. E emblema casei, purtată cel mai aproape de inimă — pentru că acolo începe al patrulea fir.
