Când două cercuri se suprapun, spațiul pe care îl împart are un nume: vesica — vasul. Secole la rând, constructorii au desenat-o înaintea oricărui alt lucru; era geometria începuturilor, forma unei uși pe cale să se deschidă.
Perechea e deliberat nepereche. Pe o ureche, vesica — vasul deschis, ce se întâmplă când două lumi se intersectează. Pe cealaltă, coloana — dreaptă, singulară, completă prin ea însăși. Două răspunsuri la aceeași întrebare, purtate deodată: ce păstrez de la ceilalți, și ce stă în picioare doar pentru că l-am construit eu?
Grația e adesea confundată cu moliciunea. E mai aproape de disciplină — editarea, reținerea, gestul unic în locul celor cinci. Grația disciplinată transformă dorința în semn memorabil; acești cercei sunt propoziția aceea, făcută din aur și pavé.
Hoop-uri articulate cu micro pavé poartă pandantivele; zirconii de 1,3 mm, aur 18k peste oțel 316L. Asimetria, purtată cu intenție, nu se citește ca accident, ci ca semnătură de autor.
